Pergamul sau locul meu special de "healing"

Stau de ceva vreme cu ochii pe fereastra biroului şi contemplu triada din faţa mea la apus de soare, adică Palatul Parlamentului sau faimoasa Casă a Poporului, Academia Română şi macaralele ce marchează alături de o biserică nou construită locul viitoarei Catedrale a Mântuirii Neamului. Numai cu un oarecare efort de imaginaţie și voință cel mult două din cele trei atribute ale unei clădiri aşa cum le-a definit Vitruviu – firmitas/rezistenţă, utilitas/utilitate, venustas/frumuseţe – se regăsesc în fiecare dintre aceste edificii în acest stadiu al existenţei lor.

Îmi dau seama că mă simt ciudat adică simt frustrare, confuzie, un soi de frică şi o lipsă de motivaţie în argumentare. Inchid ochii pentru că nu îmi place ce văd afară, adică lipseşte venustas şi atunci accesez voit starea alfa. Ajung în locul ideal de relaxare sau locul meu special de “healing”: Pergamul sau Bergama (denumirea de azi a orașului).

Pergamul, vestit în antichitate pentru faimoasa sa bibliotecă care rivaliza cu cea din Alexandria, Egipt, aflat în vecinătatea Troiei și Efesului, este celebru pentru triada monumentală definită de ansamblul situat pe Acropola unde se remarcă printre altele teatrul, altarul lui Zeus și templul lui Traian, Asklepeionul sau locul unde bolnavii veniți de la mari depărtări primeau tratamente cu apă și se odihneau pentru a accesa în visurile lor mesaje divine cu privire la tratamentele pe care trebuia să le primească şi Biserica Roşie, un fost templu păgân, transformat în basilică creștină și distrus ulterior de arabi. Oricare dintre cele trei edificii ale vechiului Pergam a avut şi continuă să aibă şi azi cele trei atribute speciale și pentru acest lucru este un monument viu.

Este deja târziu. Stau întinsă pe canapelele turcești acoperite de perne și covoare aranjate frumos sub un fel de baldachin improvizat care să te protejeze de căldura soarelui aflat acum aproape de apus. Analizez covoarele turcești care formează amenajarea și le simt textura. Sunt replici modeste ale celebrelor covoare de Bergama care sunt cu atât mai prețioase cu cât sunt mai vechi și mai tocite.

Privesc Acropola prin lunetă pentru a surprinde orice detaliu deoarece fiind foarte târziu nu am mai avut timp să urcăm în cetate. Poate este mai bine așa. Este un apus de soare fantastic ce te îndeamnă la visare când privești versantul abrupt și teatrul răsărit din stâncă.

Merg mai departe peste dealurile aflate vis-à-vis de ansamblul cetății pe un drum spectaculos de unde pot spune că atingi cerul cu mâna și de unde ți se deschide o spectaculoasă perspectivă asupra orașului nou și vechi deopotrivă.

 

 

Aici ai un sentiment extravagant de liniște, perfecțiune și libertate. Aici ai putea să înveți să zbori, aici poți întâlni prăpăstii pe care crezi că nu ai să le poti traversa niciodată sau înălțimi pe care crezi că nu le vei putea atinge vreodată.

Aici te poți elibera de orice conflict interior pentru a putea să-ți atingi obiectivele concentrându-te pe două cuvinte – anulează și înlocuiește, pentru a te alinia cu propriile tale valori și a debloca mecanismul care eliberează potențialul creator spre acțiune.

Aici, în locul meu special de “healing”, am decis calea pe care aveam să o urmez pentru a-mi schimba gândurile și credințele limitative care există în fiecare dintre noi. Partea controversată și totodată interesantă a naturii umane este misterul și spontaneitatea cu care reacționează la lucruri… Sinele comunică cu tine prin diverse semnale intuitive… Rolul tău este să te familiarizezi cu această comunicare, să-i acorzi atenție și să iei măsuri…

Suntem mai puternici decât credem!

 

Daniela Dumitrescu