Hocheiul in Bucuresti...

Stimate Domnule Primar, 
Mă adresez dvs., cu respect, in calitate de părinte al unei fetițe de 9 ani care, printre alte sporturi, a început să joace hochei la Clubul Sportiv Triumf București de câteva luni. Văd și simt condițiile în care acești pitici fac performanță. Văd și simt dăruirea antrenorilor și stau adesea și mă întreb ce îi determină pe acești oameni ca, pentru niște sume simbolice, să facă o muncă dificilă de dascăl pentru că și ei alături de părinți și școală formează caractere. Sunt convinsă că știți tot atât de bine ca om, părinte, sportiv și medic că nu se poate face performanță în condiții precare și acestea sunt condițiile de antrenament de la Liberty și AFI. Ambele patinoare nu au vestiare unde copiii să se schimbe și consider că este destul de umilitor pentru ei să facă acest gest în public. Ei nu realizează pentru că dorința de a patina este mai mare decât jena dar sincer nu mi se pare normal. Performanța nu are timp să aștepte, iar acești copii de 8-10 ani trebuie crescuți pentru acest obiectiv pentru că altfel se vor pierde și este păcat. Entuziasmul te poate ține în priză o perioadă dar nu te poate motiva să continui. Dacă știți ce puțin le trebuie să fie fericiți. Când antrenorul le aduce câte o pereche de jambiere sau o crosă le lucesc ochii de fericire. Vă dați seama ce ar însemna pentru ei un patinoar. Ar însemna să le așterneți visele cele mai frumoase la picioare. Sincer, din dragoste pentru copil și pentru pasiunea sa pentru sport am fost tentată să mă mut la Brașov sau chiar mai departe în locuri unde există patinoar dar pentru că există și un patriotism local bucureștean m-am hotărât să vă scriu. Nu sunt adepta urletelor în stradă și a demonstrațiilor și nu am făcut așa ceva niciodată. Sunt însă adepta dialogului cu final concret. Totuși nu pot accepta că niște oameni inteligenți nu pot găsi niște soluții rezonabile. Nu vreau să mă înțelegeti greșit dar mă doare să văd că echipa națională a României are numai 2-3 nume românești doar pentru că alții au condiții de antrenament la un anumit standard, deci fac performanță,… iar Capitala…nu are un patinoar si puținele echipe de aici abia supraviețuiesc. Și mă uit ce au și vecinii în capitalele lor în termeni de patinoare și mă doare sufletul din nou. Bucureștiul a fost gazda unui Campionat Mondial de hochei pe gheață cu mai bine de 40 de ani în urmă și nu văd de ce nu putem aspira din nou către așa ceva. Și mai cred că dacă orgoliile ar fi lăsate la o parte și s-ar strânge lumea la o masă cu lucruri concrete s-ar putea face o treabă bună și mulți copii ar fi fericiți, nu numai cei care fac performanță. 
Cu stimă, 
Daniela Dumitrescu