TURCIA…altfel

Seara...echilibru şi frumusete

Apus de soare şi palmieri

Luna jucăuşă

Pietre, apă şi nisip

Clar de lună pe terasa cu vedere spre insula Kos

Dimineata, la pranz şi seara

Inainte şi după furtună

Dimineaţa...echilibru şi frumusete

Suntem mai puternici decât credem !

Daniela Dumitrescu



Manifest

Arhitectură cu memorie partajată

Este duminică seara și mijloc de ianuarie 2013…O lecție de viață…Vine o vreme când constați că ai devenit brusc inutil la serviciu din frica și invidia lingăilor care au un instinct de conservare teribil de performant și se regrupează tot atât de repede pe cât reușesc să distrugă ce alții s-au străduit să construiască în atâția ani de muncă.

Si totuși există ceva care te ajută să te mobilizezi mai presus de eforturile acestor indivizi nefericiți pentru că lumea nu se limitează la ei, nu începe și nu se termină cu ei. Sunt multe lucruri precum profesia și experiența, gândurile și trăirile ce nu pot fi atinse și atunci te întorci cu bucurie la ele pentru a le valorifica cumva.

M-am hotărât să scriu pentru moment despre arhitectură și patrimoniu arhitectural, despre locuri și despre multe alte lucruri.

Ceea ce se întâmplă azi cu noi, cu societatea românească nu are cum să nu se întâmple și cu arhitectura, o formă de organizare a spațiului, prin excelență cognitivă și ontologică, deci socială.

Trăim o arhitectura cu memorie partajată ce se exprimă în fiecare dintre noi, ca ființe cu memorie partajată și se manifestă în spațiul nostru comun de memorie care este istoria.

Dacă ar exista un grad mai mare de interacțiune între noi locuitorii acestui teritoriu care avem aceeași memorie colectivă și o mai bună sincronizare a ideilor și acțiunilor care sunt partițiile noastre cu siguranță nu am mai trăi în acest haos social și estetic, la limita urâtului și ne-am conserva și respecta trecutul.

De ceva vreme distrugem mult și valorificăm prea puțin considerând că suntem prea săraci ca să învestim în lucruri scumpe și de bun gust dovedind o lipsa profundă de respect față de noi înșine, alegând însă la schimb compromisul.

Dacă vom continua să trăim așa performanțele noastre vor fi din ce în ce mai scăzute atingând punctul de la care nici nu mai contează ce se întâmplă pentru ca nu vom mai avea cu ce ne identifica pe scara evoluției istorice, în acest spațiu fizic.

Pornesc pe această cale cu dorința și speranța că voi contribui la efortul pe care trebuie să-l facem de a ne respecta trecutul comportându-ne și altfel decât am făcut-o până acum.

Suntem mai puternici decât credem!

Daniela Dumitrescu

Multă "transparenţă" şi rugină în turismul românesc

De aceea nu suntem competitivi nici în turism...Este prea multă "transparenţă" şi rugină în concepţie.

Si din păcate nu este singurul loc în Bucureşti unde te izbesc vizual aceste panouri aducându-te cu picioarele pe pământ. Au avut grijă să le monteze şi în mijlocul trotuarului ca nu cumva să le ratezi, dacă nu vizual măcar fizic...din neatenţie. Amară ironie...

S-ar putea totuşi valorifica la fier vechi...

Oricum imaginea face mai mult decât o mie de cuvinte...sau explicaţii...

Suntem mai puternici decât credem!

Daniela Dumitrescu

Aspat și Enisala sau Mister...Singurătate...Tăcere

Cu imaginea Troiei şi a Histriei în minte merg mai departe în călătoria mea printre amintiri către alte destinaţii mai mult sau mai puţin cunoscute...Aspat şi Enisala... sau paşi pierduţi şi trasee pierdute sub soarele torid al verii.

Cele două cetăţi medievale - Çifit Kale (Castelul Aspat) şi Yeni Sale (cetatea Enisala) – mi-au creat senzaţia unui echivalent sudic organic, reinterpretat şi cam excentric al grădinilor romantice englezeşti.

Sunt unite de un destin oarecum comun acela de cetăţi genoveze construite de bizantini pe un fundament mult mai vechi care se pierde misterios în negura timpurilor istorice. Cu rol de supraveghere a drumurilor de apă şi de uscat au fost utilizate ca sisteme de apărare şi de către Imperiul Otoman până la consumarea lor funcţională pentru ca ulterior să fie părăsite. Acum ambele sunt ajunse în ruină.

Zidurile lor se înalţă organic, semeţe şi misterioase, din formaţiunile care domină întinderile de apă din jur. Peisajele care ţi se dezvăluie sunt uimitor de frumoase şi aproape că îţi taie răsuflarea, reducându-te la tăcere, o combinaţie extraordinară de uscat şi apă - golful Aspat şi lacul Razim, un fost golf al Mării Negre colmatat cu nisip de trecerea timpului.

Mister...

Pentru a amplifica misterul locului în care te afli depre Çifit Kale se spune că ar fi fost adăpost pentru piraţi şi că aici există un izvor a cărui apă nu îşi pierde niciodată calităţile şi gustul chiar dacă apa este ţinută în pahar mai mult de un an. În plus masivul stâncos pe care se află cetatea ascunde o grotă cu galerii ce, se pare, făceau legătura între diversele paliere ale cetăţii.

Nici Enisala nu se lasă mai prejos pentru că şi aici există o legendă legată de grota numită „Gaura Zmeului” sau „Groapa Zânei” cu galerii ce te conduc, se pare, până sub cetate. Iar în grotă există şi un mic izvor care se prelinge firav pe pereţii stâncoşi ai acesteia ca nişte şiroaie de lacrimi ale zânei răpită de zmeu şi ţinută prizonieră.

Singurătate...

Le mai uneşte ceva, dorinţa de a nu fii singure. Oamenii îndrăgostiți de ele încearcă să le revitalizeze şi să le ofere şi alt rost decât cel turistic exclusiv. La Enisala se organizează anual un festival istoric, iar cetatea Aspat este gazda unui atelier de sculptură în aer liber care se doreşte a fii transformat într-un muzeu permanent în aer liber şi un centru de artă contemporană.

Tăcere....

După ce va fi trecut agitația turistică peste cele două se lasă iar tăcerea apăsătoare. Gândul îmi zboară înapoi la intrările în cele două grote, uși deschise spre lumi necunoscute care poartă povestea adevărată a celor două cetăți tăcute.

Suntem mai puternici decât credem!

Daniela Dumitrescu