Cu imaginea Troiei şi a Histriei în minte merg mai departe în călătoria mea
printre amintiri către alte destinaţii mai mult sau mai puţin cunoscute...Aspat
şi Enisala... sau paşi pierduţi şi trasee pierdute sub
soarele torid al verii.
Cele două cetăţi medievale - Çifit Kale (Castelul Aspat) şi Yeni Sale (cetatea
Enisala) – mi-au creat senzaţia unui echivalent sudic organic,
reinterpretat şi cam excentric al grădinilor romantice englezeşti.
Sunt unite de un destin oarecum comun acela de cetăţi genoveze construite
de bizantini pe un fundament mult mai vechi care se pierde misterios în negura
timpurilor istorice. Cu rol de supraveghere a drumurilor de apă şi de uscat au fost utilizate
ca sisteme de apărare şi de către Imperiul Otoman până la consumarea lor
funcţională pentru ca ulterior să fie părăsite. Acum ambele sunt ajunse în
ruină.
Zidurile lor se înalţă organic, semeţe şi misterioase, din formaţiunile care
domină întinderile de apă din jur. Peisajele care ţi se dezvăluie sunt uimitor
de frumoase şi aproape că îţi taie răsuflarea, reducându-te la tăcere, o
combinaţie extraordinară de uscat şi apă - golful Aspat şi lacul Razim, un fost
golf al Mării Negre colmatat cu nisip de trecerea timpului.
Mister...
Pentru
a amplifica misterul locului în care te afli depre Çifit Kale se spune că ar fi
fost adăpost pentru piraţi şi că aici există un izvor a cărui apă nu îşi pierde
niciodată calităţile şi gustul chiar dacă apa este ţinută în pahar mai mult de un
an. În plus masivul stâncos pe care se află cetatea ascunde o grotă cu galerii
ce, se pare, făceau legătura între diversele paliere ale cetăţii.
Nici
Enisala nu se lasă mai prejos pentru că şi aici există o legendă legată de grota
numită „Gaura Zmeului” sau „Groapa Zânei” cu galerii ce te conduc, se pare,
până sub cetate. Iar în grotă există şi un mic izvor care se prelinge firav pe
pereţii stâncoşi ai acesteia ca nişte şiroaie de lacrimi ale zânei răpită de
zmeu şi ţinută prizonieră.
Singurătate...
Le mai uneşte ceva, dorinţa de a nu fii singure. Oamenii îndrăgostiți de
ele încearcă să le revitalizeze şi să le ofere şi alt rost decât cel turistic
exclusiv. La Enisala se organizează anual un festival istoric, iar cetatea Aspat
este gazda unui atelier de sculptură în aer liber care se doreşte a fii
transformat într-un muzeu permanent în aer liber şi un centru de artă
contemporană.
Tăcere....
După ce va fi trecut agitația turistică peste cele două se lasă iar tăcerea
apăsătoare. Gândul îmi zboară înapoi la intrările în cele două grote, uși
deschise spre lumi necunoscute care poartă povestea adevărată a celor două
cetăți tăcute.
Suntem mai puternici decât credem!
Daniela Dumitrescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu