Manifest

Arhitectură cu memorie partajată

Este duminică seara și mijloc de ianuarie 2013…O lecție de viață…Vine o vreme când constați că ai devenit brusc inutil la serviciu din frica și invidia lingăilor care au un instinct de conservare teribil de performant și se regrupează tot atât de repede pe cât reușesc să distrugă ce alții s-au străduit să construiască în atâția ani de muncă.

Si totuși există ceva care te ajută să te mobilizezi mai presus de eforturile acestor indivizi nefericiți pentru că lumea nu se limitează la ei, nu începe și nu se termină cu ei. Sunt multe lucruri precum profesia și experiența, gândurile și trăirile ce nu pot fi atinse și atunci te întorci cu bucurie la ele pentru a le valorifica cumva.

M-am hotărât să scriu pentru moment despre arhitectură și patrimoniu arhitectural, despre locuri și despre multe alte lucruri.

Ceea ce se întâmplă azi cu noi, cu societatea românească nu are cum să nu se întâmple și cu arhitectura, o formă de organizare a spațiului, prin excelență cognitivă și ontologică, deci socială.

Trăim o arhitectura cu memorie partajată ce se exprimă în fiecare dintre noi, ca ființe cu memorie partajată și se manifestă în spațiul nostru comun de memorie care este istoria.

Dacă ar exista un grad mai mare de interacțiune între noi locuitorii acestui teritoriu care avem aceeași memorie colectivă și o mai bună sincronizare a ideilor și acțiunilor care sunt partițiile noastre cu siguranță nu am mai trăi în acest haos social și estetic, la limita urâtului și ne-am conserva și respecta trecutul.

De ceva vreme distrugem mult și valorificăm prea puțin considerând că suntem prea săraci ca să învestim în lucruri scumpe și de bun gust dovedind o lipsa profundă de respect față de noi înșine, alegând însă la schimb compromisul.

Dacă vom continua să trăim așa performanțele noastre vor fi din ce în ce mai scăzute atingând punctul de la care nici nu mai contează ce se întâmplă pentru ca nu vom mai avea cu ce ne identifica pe scara evoluției istorice, în acest spațiu fizic.

Pornesc pe această cale cu dorința și speranța că voi contribui la efortul pe care trebuie să-l facem de a ne respecta trecutul comportându-ne și altfel decât am făcut-o până acum.

Suntem mai puternici decât credem!

Daniela Dumitrescu